Cum sa: conectezi doua routere pe o retea locala

Poate te intrebi de ce ar vrea cineva sa faca asta, ei bine nu este chiar asa de iesita din comun conectarea a doua routere pe o retea locala (home network). Unul din cele mai uzitate motive pentru folosirea a doua routere e posibilitatea conectarii mai multor computere la internet. Poate ai doua routere pe cablu pentru a mari numarul de porturi disponibile pentru conectarea mai multor PC-uri. Sau, poti avea doua routere wireless care ajuta la trimiterea semnalului pe o distanta mai mare. In acest articol va voi vorbi despre situatia in care exista un router wireless si unul pe cablu. In mare parte al doilea router functioneaza ca un switch.

Cum vei proceda:

Pasul 1: Cele doua routere nu trebue sa fie modele identice sau sa aiba aceelasi producator. Decide-te care router va fi principalul. Pe acesta il vom numi routerul A. Conecteaza routerul A ca de obicei. Nu o sa intru in detalii aici, dar va trebui sa conectezi la portul WAN un cablu spre modem. Vezi instructiunile cu care a venit routerul.

Pasul 2: Conecteaza computerele care vor folosi Routerul A la porturile LAN, folosind cabluri obisnuite.

Pasul 3: Configureaza reteaua locala. Daca nu te descurci iti recomand sa consulti un specialist. Aici te vei ocupa de setarile wireless si de cele prin cablu. Cand ai terminat fa un test si vezi daca te poti conecta la internet.

Pasul 4: Acum totul funtioneaza (daca nu e asa atunci ai facut ceva gresit), asa ca vom complica lucrurile instaland un al doilea router. Conecteaza un cablu de retea normal la unul din porturile LAN ale Router A. Capatul celalalt va merge intr-un port LAN al Router B.

Pasul 5: Leaga computerele care vor folosi Router B la portul(rile) LAN cu ajutorul cablurilor normale de retea.

Pasul 6: Acum ar trebui sa ai acces la internet pe toate computerele din retea. Daca fiecare router are 4 porturi, atunci 8 computere ar putea avea acces la internet pe un singur abonament. De fapt, 6 pentru ca doua porturi sunt folosite pentru conectarea routerelor. Daca unul din ele are wireless atunci poti conecta si mai multe computere.

Libertate de miscare

Tu, drag prieten, care citesti aceste randuri, esti semi-sclav. Nu mi-o lua in nume de rau, si eu sint. De buna voie, o spun cu zambetul pe buze si cer albastru in priviri. Folosesc acest cuvant puternic (recte “sclav”) pentru ca sintem legati de ceva, cum erau inlantuiti sclavii la galere. Sintem legati de computer, care iata ca ne-a devenit si muma si ciuma. Odata ce ai prins micobul, esti dus. Fie ca iti foloseste la munca, fie ca il folosesti ca sa-ti umpli timpul liber, computerul incepe sa-ti ocupe procente bune din viata.

Tin minte vremurile in care descoperisem jocurile de strategie. Abia asteptam sa ma intorc de la munca sa mai cuceresc niste teritorii, sa mai ridic niste orase. Sotia la fel. Jucam unul langa celalalt, abia mai schimbam doua vorbe. Iar acele doua vorbe erau, bineinteles, tot despre joc. Si noi nu eram in ultimul stadiu de dependenta. Am prieteni care nu dormeau noptile. Deloc. Ca sa-si termine misiunile. Iar pe unul l-am vazut dimineata incercand sa plece la facultate. Incercand doar. A reusit sa ajunga pana la usa. Acolo s-a oprit, a pus fruntea pe tocul usii si a adormit. Da, a adormit.

Dar timpul pe care-l petreci in fata computerului il poti controla. Daca esti puternic. Stim, da dependenta, ca orice lucru bun. Dar e decizia ta cate minute sau ore stai cu ochii beliti in monitor si degetele pe tastatura. O alta chestiune ma frustra grozav. Timpul puteam sa-l controlez, dar nu puteam locul. Cu “cat” ma descurcam, nu si cu “Unde”. Faptul ca eram batut in cuie intr-un loc ma irita. Atata timp cat eram la computer eram inchis ca intr-o celula. Eram blocat in spatiu de cablil de retea. Universul meu se micsora la zona din jurul computerului. Precum spuneam mai devreme, ca un sclav legat la galere. Si da, asta ma enerva. Cunosteam deja fiecare fibra a lemnului mesei pe care era computerul. Fiecare nod din mileu. (hoooo, am glumit) Fiecare tantar strivit pe tavan sau pe pereti. Fiecare frunza a florii de langa computer. Un acelasi tablou din care nu aveam cum sa ies. Ma simteam unul din boii pusi la jug in frumoasa pictura Carul cu Boi. (recent a fost vanduta la licitatie pe o suma furmusica). De ce? Pentru ca nu ma puteam deplasa prin casa cu computerul si ma saturasem extrem de acelasi si acelasi si acelasi loc. Care nu-mi limita numai Universul dar si actiunile. Si acum sa trecem la subiect, la wireless!!!! Ca asa mi-a venit ideea articolului, rasfoind din nou prin oferta gazdelor de la etelecom. Vazand sectiunea “routere wireless” am gandit automat “Sa-i dea Dumnezo sanatate lu’ ala de le-a inventat”.

Caci serios vorbind acu’, de cand beneficiez de asa ceva in umilul meu apartament, “dependenta” mi-e mai usoara. Ca dependent de computer tot sint, mai ales de cand am blogul.  Dar lantul de la galera e mult mai lung. Si parca nu-l mai simiti atat de tare. Ce fac? Pai, in virtutea sinceritatii toalte tre’ sa recunosc ca am mers cu laptopul si la buda. L-am pozitionat pe un scaunel in fata “tronului” si am uitat de mine si de ce fac acolo. Si cat fac si daca mai fac. Pana m-a luat frigul la buci si m-am trezit din reverie. Am luat laptopul si in cada. Pus frumos pe acelasi scaunel (da, e un scaunel mobil, nu-i batut in cuie) da-i si navigheaza infipt in apa pana la brau. O placere, sa ma credeti pe cuvant. Dar la fel ca si pe buda, risti sa uiti de trecerea timpului. Realizezi ce se intampla doar cand apa din cada se raceste si te ia usor cu frisoane.

Am fost cu laptopul si pe terasa (balcon, ma rog) in zile insorite de primavara, racoroase de vara, sau ploioase dar tousi caldute. Il duc cu mine in living cand ma uit la cate un film. Il asez frumusel langa mine, ca si cum am fi buni prieteni, trag cu ochiul si la film si la el. Si, ca sa vedeti cam cat de mare mi-e dependenta, il tin si pe masa cand mananc. Printre slanini, cepe, branze si alte bunataturi traditionale cu care imi imbuib fizicul.

Deci poate ca routerul wireless a fost un pas mic pentru tehnologie. Dar va garantez ca a fost un pas urias pentru mine. Sa va zic unde sint acum? Ok, in bucatarie, asta-i locul meu preferat de scris. Pofta buna!