Unde comunicare nu e, nimic nu e…

Dragii mei, frumosii mei, desteptii mei, io v-am tot spus ca din punctul meu de vedere comunicarea este extrem de importanta.  V-o tot spun aici, in “templul comunicarii“. Lipsa ei te poate baga in belele, iti saraceste viata, te izoleaza si te arunca pe o insula chiar daca tu esti in buricul unui megalopolis. Comunicare iti netezeste toate caile. In dragoste, prietenie, job sau chiar si atunci cand cumperi o paine sau vrei sa platesti o factura. Spune-i 3 cuvinte doamnei de la brutarie si vei primi cea mai frumoasa paine. Leaga doua propozitii cu doamna de la banca si nu-ti vei petrece toata ziua acolo, sprijinit in pix. Pentru ca ea te va ajuta.

Azi am asistat, fara voia mea, la o scena desprinsa parca dintr-o literatura a absurdului.  Incercarea total esuata de comunicare a unei doamne cu o colega de-a ei. Un exemplu de “asa nu”. Locul faptei – un hipermarket. Eroine – o angajata a raionului de paine si o angajata insarcinata cu-curatenia himermarketului. Intaia aranja niste paini pe niste rafturi.  A doua dadea cu mopul pe la picioarele celei dintai. In continuare le vom numi “intaia” si “a doua”.  Va reproduc aproximativ dialogul lor halucinant. Purtat in timp ce fiecare isi vedea de treaba. Protagonistele nu s-au privit nici macar o secunda.

A doua (repet, dadea cu mopul pe la picioarele Intaiei) – Elena e?

Intaia (aranja franzele) – …

A doua – Elena e?

Intaia – Nu.

A doua – Ai vazut tu ca nu e?

Intaia – Nu.

A doua – Atunci de ce zici ca nu e?

Intaia – Care Elena?

A doua – Pai ai zis ca nu e… (dadea cu mopul in continuare, tonul lor era rectiliniu si uniform, fara nervi, fara nedumeriri)

Intaia – Pai e. Dar e mai multe Elena pe aici.

A doua – Aha…

Miscari de mop, asezari de franzela in rafturi.

A doua – Pai eu te intrebai de Elena de la paine…Nu lucrezi la paine?

Intaia – Ba da… (logic, tocmai aranja paine in raft)

A doua – Pai Elena de la paine e?

Intaia – De ea intrebi?

A doua – Pai da…

Intaia – E.

A doua – (unor mirata, ca si cum nu se astepta la asta) E aici?!

Intaia – Da…

Iar a doua a plecat fara a mai zice ceva, dand cu mopul. Probabil considerase ca dialogul mersese prea departe

Eu sincer nu intevad o relatie viitoare intre cele doua colege. Pentru ca aceasta tentativa de comunicare a decurs la fel de usor ca si cum Intaia ar fi avut cate o franzela in fiecare ureche iar A doua ar fi avut mopul bagat in gât. Si e pacat. Pentru ca unde comunicare nu e, nimic nu e…

10 thoughts on “Unde comunicare nu e, nimic nu e…

  1. “deci da” am reusit sa remarc incapacitatea de a purta o discutie intre cele doua “muieri” rezultat a inculturii probabil, si a lipsei de cultura privind igiena, asa ca feriti-va ca cine stie pe ce carne a pus mana tipa de la carmangerie inainte sa va serveasca pe voi!

  2. ‘neata! Dono e? Cum nu e?! Ai vazut tu ca nu e? Nu mai spune tu ca nu e, ca poate e, chiar daca ai vazut tu ca nu e.

  3. Ca sa fii in stare sa vorbesti, sa comunici, iti trebuie si ceva carti citite si un pic de scoala. Acum nu zic ca sunt proaste respectivele doua, dar dupa dialog cam asta inteleg.

  4. Curat Caragiale! “Domnu-i acasa? – Nu, dar mi-a poruncit sa spun, daca l-o cauta cineva, ca a plecat la tara – Dumneata spune-i ca am venit eu – Nu pot, domnule – De ce? – E incuiata odaia ” etc

  5. Uite de asta era bine in armata.Gornistul suna apelul,se adunau toti si vedeai clar,cine e,cine nu e.Si dimineata si seara.

  6. caldura mare… strada sapiantii, a patientii, tzigari intimpliu(metamorfoze-bratescu voinesti)sper sa am viatza mai lunga pe aici. obiceiul e acelasi CNA nu are legatura cu sigla sub care se adapostesc toti pudicii .pot spune ca are legatura tot cu viciile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *