Magazinul cu bomboane

Voi domnilor care aprovizionati etelecomul cu produse, trebuie sa stiti ca riscati sa bagati oameni in diabet. Metaforic vorbind. Dar, atentie mare, e – paradoxal – de bine. Parerea mea. Spun asta gandindu-ma la un bun prieten al meu, indragostit de tot ce popular poate fi numit “aparatura”. Daca-i dau linkul siteului astuia, i-am dat de lucru pentru 24 de ore. Nu va mai iesi cu nasul de aici, va fi nevoie sa-i dea cineva paine si apa.

Despre asta povestim azi, despre “dependenti”. Poate-i dur cuvantul, trebuie folosit cu grija si in niciun caz nu trebuie interpretat in sensul folosirii in abuz al unor chestiuni (nu le numim aici) nocive. Prietenul asta drag e la curent cu tot ce apare in domeniu. Sau cu ce va aparea, nu exagerez. Stie tot, se documenteaza, testeaza tot, nu se da in spate de la achizitionare. Aceste minuni cu fire, circuite, monitoare, tastaturi, digitale ori nu, frecvente,  cu cabluri ori fara il fac fericit. De cate ori ne plimbam prin oras si trece pe langa un magazin de profil i se lumineaza fata. Ochii i se maresc si un zambet jucaus-ghidus ii apare in ei.

Virtrinele mari si intesate il atrag ca un magnet. Timpul si spatiul dispar. Cu barbia proptita in mana cerceteaza. Analizeaza. Compara. Si, inerent, trebuie sa vada lucrurile mai de aproape. Intra in magazin si, da, e copilul neastamparat si pofticios in magazinul plin de bomboane. De toate formele, culorile, aromele. E copilul care s-ar indopa pana ar bubui. Dar el Continue reading