Nepriceputii ce nu pricep ca nu se pricep

Ma aflu intr-un spatiu burdusit cu toate prospetimile tehnicii si informaticii si electronicii. Io, care-s atehnic prin definitie. Dar privesc cu admiratie si cumva cu pofta aceste divaisuri special concepute sa ne faca viata mai usoara. Ii privesc cu invidie pe cei care le cunosc adevarata valoare. Ii privesc cu admiratie pe cei ce stiu sa le foloseasca si beneficiaza la maximum de “ultimele noutati in domeniu”.

Eu nu-s priceput la de-astea, desi din povestile anterioare ati aflat deja ca, paradoxal, viata mea le implica din plin. Dar cum nu stiu ce pot face ele, nu m-ati auzit dandu-mi cu vederea despre rami, dani, memorii, capacitati, notebookuri, GPS-uri ori PDA-uri, desktopuri, perferice sau UPS-uri, placi de retea, switchiuri sau routere, inteluri si ce-or mai avea ele. Nu stiu, tac. Bat din gura acolo unde ma pricep cat de cat, dau din fleanca atunci cand consider ca am ceva de spus. (acu’ constat ca eu de fapt sint cat de cat bun doar la dat din gura…) Uneori ma insel. Dar in general ma enerveaza aprig cei ce fac ceva doar ca sa faca. Cei ce nu se pricep la acel ceva dar se baga. Cei ce nu au absolut nicio afinitate cu un anumit domeniu, nicio aplecare. Nimic. Cei care se cred experti in ceva desi nu ar trebui sa stea nici macar in apropierea acelui ceva.

Si asa trecem la subiectul de azi. Oua. Oua ochi. V-am intors pe dos, nu?! O sa vedeti de ce. Pentru ca mi se pare emblematic, metaforic si simbolistic de-a dreptul. Ei, culinar vorbind ouale sint cel mai simplu lucru de gatit. Se fac glume pe seama celor care nu stiu sa fiarba un ou. Chiar si vedetele filmelor pentru adulti stiu sa fiarba oua. De gaina, nu va ganditi la altceva, am vazut io un filmulet pe net cu o dama in voga ce ne invata cum sa Continue reading