Emotiocoanele: popularitate sau invazie?

emoticonsZilele astea am primit un e-mail care se încheia cu un smiley foarte nostim. M-am întrebat atunci…oare de unde şi până unde apariţia acestei feţe zâmbitoare într-un e-mail? Ok, ştiam că alţii le folosesc pe messenger sau skype, dar nu şi eu. Se pare însă că m-am înşelat, de fapt le folosim cu toţii de ceva timp numai că în alte forme, de exemplu, atunci când scriem SMS-uri pe mobil. E un mod rapid şi simplu de a asocia unei idei enunţate stări sau emoţii. La început reprezentau nişte frânturi din codul morse, ca mai apoi să fie frecvent utilizate şi redate prin combinaţia mai multor semne de punctuaţie.

Primul care a lansat ideea unei forme grafice a fost Harvey Ball care, în 1963,  a creat faţa galbenă zâmbitoare pentru o companie de asigurări. Din păcate, Ball nu şi-a patentat creaţia, astfel că au apărut alţi inventatori care şi-au revendicat drepturile asupra invenţiei.

Data oficială de apariţie a emoticoanelor este 19 septembrie 1983, locul lor de naştere fiind Universitatea Carneige Mellon din Pittsburgh. Pentru a comunica în acel mediu academic, membrii acestei Universităţi apelau la bulletin boards, postând mesaje cât se poate de serioase şi delicate. Printre cercetatori existau şi persoane mai glumeţe care încercau să destindă atmosfera, postând mici glumiţe. Problema apărea atunci când ceilalţi nu înţelegeau aluzia şi totul se termina cu discuţii aprinse, considerând anunţul respectiv sfidător şi jignitor.

Acela a fost momentul când lui Scott Fahlman i-a venit ideea de a folosi combinaţia de semne grafice : -) pentru a marca un mesaj care nu trebuia luat în considerare, şi combinaţia de semne : -(  pentru mesajele importante. Astfel, pentru prima data, emoticonului îi este atribuit unul din cele mai importante roluri, acela de a elimina ambiguitatea textuală a mesajelor.

Următoarea fază în evoluţie a fost animarea simbolului grafic. Mii de fişiere GIF au împânzit paginile de internet, fie că era vorba de forumuri sau web page-uri personale, iar varietatea lor a devenit absolut uluitoare, pornind de la redarea unor stări banale până la unele din cele mai complexe precum frica, furia, dansul sau respectul. Banalul e-mail de dragoste, parcă nu mai impresionează pe nimeni dacă nu are o inimă roşie care se zbate şi cântă, nu-i aşa? Sau ce ar mai însemna o gluma dacă nu ar fi însoţită de o bulină galbenă zâmbăreaţă.

Se pare ca avem nevoie de a reda sentiment, emoţie comunicării, iar emotioconul este perfect pentru aşa ceva mai ales că nu necesită traduceri, iar un zâmbet transmis dintr-un colţ al lumii către alt colţ va însemna acelaşi lucru indiferet de limbile vorbite.