Ce ‘lularu’ meu

Azi o sa va spun povestea primului meu telefon mobil. Celular. Momentul in care l-am primit a fost la fel de important ca cel in care am fost facut pionier, cel in care mi-am spart capul pentru intaiasi data sau cel in care mi-ar rupt piciorul coborand din pat. Da, a fost un moment vibrant, emotionant, ravasitor, un moment pe care nu-l voi uita niciodata, un moment care mi-a stors lacrimi din ochii senini si mari de duiosie.

Pe atunci (1998)  detinerea unui celular era similara cu smulgerea ta ca individ din randul vulgului, adicatelea al marilor mase, si proiectarea intr-o sfera net superioara. Celularul era vazut mai mult la televizor decat pe stada. Celularul insemna automat ca esti ori un individ important ori un individ avut. Imi convenea oricare dintre variante. Celularul era mai tare decat ghiulul, era mai tare decat lantul gros de aur, celularul era cel mai tare.

Fiind un mucos, primirea celularului mi-a bulversat existenta. Notiunea de celular suprapusa peste snobismul meu genetic, dorinta de a ma da mare (imbold pe care pe atunci nu reuseam sa-l controlez mai deloc) si pofta de a parea mai mult decat eram, m-a facut sa ma comport ca un idot tampit. Sa va si spun ce celular era: Nokia “banana”. Il tineti minte?! Era…frumusetea lumii. Elegant, usor curbat, i se tragea clapeta aia cand puneai pliscul la el sa vorbesti.  Fiind atat de frumos (celularu) si eu fiind atat de mandru de el, era normal sa-l expun cat mai mult. De vorbit nu prea vorbeam, ca aveam cel mai mic abonament de pe piata. Dar zau ca nu prea conta. Trebuia aratat, in orice circumstanta, cu orice pret. Era necesar ca toata lumea sa vada ca eu, EU, am celular. Eu sint cineva.

Asa ca eram tot timpul cu el in mana. Cand ma asezam undeva il scoteam din buzunar si il puneam pe masa. Ca si cum ma incurca in buzunar. Ca si cum trebuia sa primesc un apel la fel de important ca si mine. Pentru a sublinia aceasta idee il consultam non stop. Cu o miscare cat mai larga, mai dramatica, miscare menita sa atraga atentia tuturor. Din cand in cand injuram cu ciuda, si-l consultam din nou. Intrebam cat e ceasul si ma uitat din nou nemultumit la celular. Il mai si tranteam, nervos, pe masa. De ce eram nervos?! Simplu, pentru ca eram important, acel apel important nu venea, cineva gresea, decizii importante nu erau luate la timp si consecinte grave aveau sa urmeze.

Am invatat sa invart celularul pe masa. Sa-l deschid dintr-o miscare sigura si eleganta. Eu si acel celular banana eram una, un tot unitar.  Celularul era spada mea de cavaler neinfricat, era blazonul meu, era stindardul meu. Era dovada ca baeitul de altadata pe care nu dadeai foarte multi bani, devenise cineva.

Dar, iubiti prieteni, stim deja cu toti ca prostia se plateste. Iar miscarile mele de exchibitionist stupid au fost recompensate corespunzator. Intr-o buna seara m-am nimerit la o cinstita masa. Cu o fata frumoasa pe care era obligatoriu sa o impresionez. Cum nu-mi venea nicio replica geniala si nici nu aveam la mine flori de lotus sa-i astern la picioare, am pus celularul pe masa. Si, mult mai sigur pe mine sustinut de o asemenea artilerie grea, am inceput sa ma dau in spectacol, sa ma umflu ca un curcan, sa defilez ca un paun. Pana cand…

…cineva mi-a furat celularul de pe masa. Pieptul mi s-a dezumflat brusc, mi-a disparut sclipirea din priviri si m-a luat disperarea. Era celularu’ de serviciu, nu, nu era al meu, nu eram in niciun caz avut, eram un parlit cu pretentii. S-a dus pe Apa Sambetei magia acelei seri, s-a dus si curtarea fetei. Ca numa’ de fete nu mai aveam eu chef. M-am retras ca o armie umilita de un dusman pe care-l subestima. Mai exact cu coada intre picioare.

Dar de atunci celularu’ exista in viata mea. Mi-e si prieten. mi-e si dusman. Ma bucur cand il am la nevoie, dar sint si zile sau nopti in care l-as tranti de toti peretii. Vrand nevrand e parte din viata mea. Asa cum sint chilotii de pe mine. Si, vrand nevrand, e o parte si din viata voastra. Nu celularul meu, al vostru.

18 thoughts on “Ce ‘lularu’ meu

  1. Da mare comedie mai era cu telefoanele in vremea aceea. Toata lumea le voia dar nu erau accesibile oricui ca astazi.
    Si-mi vine in minte o intamplare amuzanta. Eram in autobuz si urca un baiat (smecher de smecher), scoate celularul, il agita un pic sa il vada toata lumea si incepe sa vorbeasca cu patos si bineinteles tare sa-l auda toti. La un moment dat incepe sa sune celularul si toata lumea incepe sa rada de s-a facut smecheru’ mic mic de tot si-a bagat celularu’ in buzunar si la prima statie a coborat.

  2. Tatal meu isi lasa telefonul sa-i sune indelung cand e in spatii publice. Si-l priveste cu atentie, atentia lui fiind de fapt la cei din jur. Cateodata nici nu mai apuca sa raspunda pentru ca cel de la celalalt capat al “firului” (adeseori eu) ii inchide.

  3. Mie imi e dor de vremea cand era doar fix-ul.
    De ce? acum nu apuci sa vorbesti cu cineva, suna telefonul. Cand ti-e lumea mai draga, iar. suna telefonul. al meu sau al interlocutorului :)

    nu mai spun de momentele cand chiar ar trebui inchise.

    Sigur, exceptia o reprezinta cazul in care vreau eu sa gasesc pe cineva 😀

  4. Heheeeeeeee Nostalgii nenica 😀 Io pe primul nu mi-l amintesc, cred ca era un Alcatel, da il stiu sigur p’ala de care am fost mandru tare – Nokia Cameleon. Cam ca masina lu’ pretenu’ lu’ tarky :))))) Si io eram falos tare pana intr-o zi cand, dupa ce am iesit de la un interviu, l-am scapat pe un hol cu marmura. Fix in momentul ala paseam asa ca a iesit un “drop” perfect. Cam ca la serva de la tenisu’ de picior. Da’ acolo nu era fileu, asa ca s-a oprit in perete apoi s-a facut praf 😀

  5. primul meu telefon a fost un maxon…parca asa-i zice
    dup-aia numai nokia, 5110, 3310, 6210 an so on..asa cum se purtau…acu ma zbat cu-n 6300
    telefoanele ma ajuta la 2 lucruri – sa apelez pe cineva sau sa fiu apelata. iar 6300 face totul posibil :)))

  6. “Si, vrand nevrand, e o parte si din viata voastra. Nu celularul meu, al vostru.”

    Celularul tau a fost candva o parte din altcineva 😀

  7. Daa..mare minune si cu tehnica asta.
    Cel mai tare ma enerva cand ma suna sotul din alimentara “Draga,iau si gem?Da,ia.De care? Capsuni sau zmeura?”..Si acum face la fel,dar nu ma mai deranjeaza,cre’ca m-am obisnuit 😛

  8. Da, Sebra?
    io asa procedez cu junioara. adica eu in magazin si o intreb: vrei de-aia, de ailalta?

    ca mi-a intrat bine de tot democratia in cap 😀

  9. Primul celular:Bosch 509.Asta acum vreo 8-9 ani.Încă îl mai am,şi funcţionează!Bine,doar ca fix,acumulatorul e ştirb şi orb.Atunci mobilele aveau farmec,acum doar utilitate şi/sau fiţe.

  10. Ehei…celuliciul no.1 l-am avut prin primul an de liceu si ma mandream cu un Nokia 5110 care nu putea sta decat pe banca. Apoi am primit cado’ de la boyfriend un Sagem 3026 care era jumatate cat caramidutza Nokia si eram pizmuita de toate colegele pana l-am pierdut prosteste. Dupa ce-am trecut cam prin toate marcile de mobile, tot la Nokia am ajuns. E 6555, black on black si sunt indragostita de el iremediabil.

  11. He he …ce vremuri…primul celular :) un motorola flare in 97 …era asa mare ca imi era rusine sa raspund la el intre oameni :)

  12. Pe vremea cand existau telefoanele cu disc…

    -Buna ziua, asta e 222 222 222?
    -?! Da.
    -Spuneti-mi, va rog, cum se scoate degetul din doi??

    :)))

    Cand au aparut celularele, le consideram un moft, iar cei care le detineau, niste fandositi.Nu mi-am luat telefon mobil, decat atunci cand chiar devenise o necesitate si indeosebi la indemnul cunoscutilor, care m-au avertizat la un moment dat:nu ai telefon mobil, nu existi!!

  13. Eu am cel mai “jerpelit” celular existent pe piata. Ce-i mai simplu posibil..Am agenda cu nume si mesaje..aaa si ceasul care ma suna dimineata..N-am facut in viata mea poze cu celularul..nu mi-am pus pe el melodii din ultimul top..Uneori il uit..prin poseta si culmea din disperare suna poseta dar, niciodata nu ajung sa raspund..Eu folosesc celularul doar ca sa sun eu daca am o problema..Cat mai simplu posibil si foarte util..Care au alte probleme(ma refer la persoana mea) n-au decat sa aiba ce celulare vor muschii lor..Oricum daca ma apeleaza..orice “minune” pana nu-mi gasesc “jerpelitul” n-au nici o sansa de reusita.

  14. Eeeehe, unde-s vremurile cind imi luam o geanta cu mine doar ca sa am unde pune bijuteria de Philipps Diga, ca-n buzunare, fireste, nu avea cum sa incapa, ca nu aveam buzunare de carat caramidarie. Dar ce sentiment inaltator! Dar ce aura aveam, cind scormoneam grabita prin sarsana ca “cine ma suna IAR?? OF”! N-a durat decit juma’ de an, ca apoi functiona doar la priza… Si partea mai aiurea era ca, daca inainte putea pretexta ca “Eram acasa dar nu a sunat fixu, nooo, da de unde, CUM sa fiu in oras? La ora AIA??? NUUU!”, cu mobilu…. deh…

  15. Primul meu celular mi l-am luat in anul I de facultate, si era un alcatel de ala verde, cu fata transparenta, de se aprindea tot ca un bradut cand suna cineva..
    Dupa cateva zile, i-am inactivat toate luminile, si ma invatasem sa umblu la el si pe intuneric fara lumini.
    Cea mai tare faza, pe care o tin minte si prietenii, a fost odata, la inceputul anului II. Inca imi suna f f rar telefonul…camera era plina de bagaje, mobila, haine…abia veniseram de acasa. Cand, din celalalt capat al camerei, s-a auzit telefonul meu sunand..am inceput sa strig de bucurie: ‘my telephone is ringing! my telephone is ringing!’ :)

    Tin minte ca, in cutia de la telefon, strangeam bani pt fiecare bip la care eram prinsa, ca mi-era groaza sa nu se adune prea multe, si sa nu pot plati factura.

    Oricum, m-a tinut, si, in final, l-am vandut de mi-am luat altul. :)

  16. ce vremuri…suna telefonul o data pe zi…primul meu celular a fost un alcatel ot320 primit pe vremea cand eram in clasa a6a-a7a (ehe, sunt mai tanar). Nu m-a tinut mult, vreo 6 luni dupa care a fost condamnat la priza.Am mai avut un sagem myx2, era forte cool sa ai ecran color pe vremea aia :))Dupa aceea am avut un sony erricsson t230, un lg ke320 cu slide care il falfaiam si eu cu orice ocazie, ma simteam foarte elegant deschizandu-i slide-ul dintr-o singura miscare.Acum am un sony k800 care e centrul vietii mele, tine loc d calendar,ceas, agenda, browser internet, mp3player, consola d jocuri si in ultimul rand telefon mobil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *